Ziua Primelor Roade, cunoscută astăzi ca Ziua Învierii, este a treia din cele șapte sărbători anuale ale lui Dumnezeu din Biblie. Întrucât cele șapte sărbători sunt grupate câte trei, Ziua învierii face parte din cel de-al doilea grup de sărbători, împreună cu Cincizecimii.
Ziua învierii este sărbătorită în ziua următoare primului Sabat care urmează Sărbătorii Azimelor. Cu alte cuvinte, este duminica după Sărbătoarea Azimelor. De aceea, Ziua Învierii este întotdeauna duminică. În întreaga Biblie, o sărbătoare poate avea mai multe nume pentru a-și arăta sensul propriu bazat pe context. În Vechiul Testament, Ziua Primelor Roade este de asemenea numită sărbătoarea jertfei snopului legănat și a celei dintâi recolte.
Leviticul 23:10 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:‘Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă a secerişului vostru. El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi după Sabat.”
Ziua primelor roade este o comemorare a marii puteri a lui Dumnezeu prin învierea lui Hristos.
Originea Sărbătorii Primelor Roade
După ce a cerut israeliților să părăsească Egiptul, Faraon și-a schimbat imediat mintea și a trimis armata să-i captureze. Întrucât armata lui Faraon îi urmărea, Dumnezeu a ajutat israeliții să traverseze Marea Roșie pe o suprafață uscată, cu pereți de apă pe ambele părți. De îndată ce au trecut marea, apa s-a întors la locul ei și armata egipteană a fost înecată.
Dumnezeu a poruncit israeliților să comemoreze ziua în fiecare an pentru ca ei să își poată aminti puterea Lui arătată în acea zi. Aceasta este originea Zilei Primelor Roade. (Exodul14:26-31).
În ziua următoare primului Sabat care a urmat după Sărbătoarea Azimilor, israeliții au adus preotului un snop de grâu din prima recoltă. Preotul l-a legănat înaintea lui Dumnezeu, ca să poată fi acceptată ca o ofrandă în numele poporului(Leviticul 23:9-11).
Leviticul 23:10 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:‘Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă a secerişului vostru. El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi după Sabat.”
Israeliții au ținut Sărbătoarea Primelor Roade după cum a poruncit Dumnezeu an după an. Toate acestea au avut loc ca o profeție a ceea ce Isus urma să împlinească în Noul Testament.
Semnificația Sărbătorii Primelor Roade
Primele grâne sau primele roade Îl reprezintă pe Isus Hristos care a fost primul care a experimentat învierea din morți.
1 Corinteni 15:20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.
Așa cum Dumnezeu a poruncit Israeliților să prezinte primul seceriș al recoltei lor de cereale în Duminica după Sărbătoarea Azimilor, tot așa Isus a înviat într-o duminică pentru împlinirea profeției. Astfel, Ziua învierii trebuie să fie întotdeauna sărbătorită într-o duminică – ziua de după Sabat.
Marcu 16:2-6 În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele. Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” Şi când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită. Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. El le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit. A înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră.
Ziua Primelor Roade este sărbătorită duminică în fiecare an. Prin înviere, Isus a devenit împlinirea și adevărata ofrandă a primelor roade.
Matei 27:52-53 “Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.”
De vreme ce Hristos a înviat și s-a înălțat la cer, creștinii care participă la Sărbătoarea Primelor Roade au și speranță pentru înviere și pentru a intra în Împărăția Cerurilor.
Sărbătorirea Zilei Învierii astăzi
În vremurile Vechiului Testament, poporul lui Dumnezeu trebuia să ofere primele roade ale secerișului lor. (Levitivul 23: 9-11).
În vremurile Noului Testament, după învierea Lui, Isus s-a arătat la doi dintre discipolii săi care nu L-au recunoscut și ne-au dat exemplul despre cum să comemorăm Ziua Învierii.
Luca 24:15 „Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.”
Luca 24:19 „Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod. Cum preoţii cei mai de seamă şi mai-marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit? Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. ”
După răstignire, ucenicii au uitat tot ce i-a învățat Isus și și-au pierdut speranța că El era într-adevăr Mesia. Chiar dacă El stătea în fața lor le vorbea după învierea Lui, ei nu L-au putut recunoaște.
Luca 24:27,30-31 (NLT) În acea noapte, Isus a rupt pâinea cu ei – pâinea învierii – și le-a permis ochilor lor spirituali să se deschidă și să-L recunoască pe Mântuitorul lor. Apoi Isus le-a arătat scrierile lui Moise și ale tuturor profeților, explicând din toate Scripturile lucrurile despre sine. … Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut.
Astăzi, este la fel. Societatea Misionară Mondială Biserica lui Dumnezeu ține Ziua Învierii tot așa cum Hristos a ținut-o cu ucenicii Săi. În Ziua învierii, rupem pâinea și o mâncăm. Prin ținerea acestei sărbători, Dumnezeu ne promite să recunoaștem în mod clar pe Salvatorul nostru prin scripturi și să câștigăm speranță pentru înviere și Împărăția Cerurilor.